Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
{{product.name}}
CÂND NU AI CU CE SĂ PLĂTEȘTI PENTRU VIAȚĂ, ÎNȚELEGI CÂT DE MULT VALOREAZĂ SPERANȚA. Mă numesc Georgeana Rotaru, am 38 de ani. Sunt originară din România, dar de 7 ani locuiesc în Germania, la Berlin. Odată credeam că mutarea îmi va schimba viața. Credeam în stabilitate, în muncă, în liniște. Mi se părea că Germania este șansa mea de a o lua de la capăt. Dar totul a ieșit altfel. Soțul meu m-a părăsit pentru altă femeie, când eram însărcinată cu al treilea copil. Pur și simplu a plecat. Fără explicații. Fără regrete. Într-o clipă, am rămas singură — într-o țară străină, cu copii și cu frica de ziua de mâine. De mai bine de șase luni caut un loc de muncă stabil. Trimit CV-uri, merg la interviuri, aștept răspunsuri. Dar, de cele mai multe ori, nu primesc niciun răspuns. Uneori mi se pare că pentru angajatorii germani sunt doar o migratoare din România, pe care o pot ignora. Acum lucrez la o cunoștință într-o mică cafenea din Berlin. Lucrez ca chelneriță, spăl vase, curăț sala, duc gunoiul. Mirosul de cafea, apa fierbinte, vasele unsuroase, durerile de spate – asta e realitatea mea. Abia îmi ajung banii pentru mâncare și transport. Am un credit pentru apartament. Datorii. Facturi. Întârzieri. Fiecare lună e o luptă. Fiecare zi e o teamă. Odată, într-o cafenea, s-a întâmplat ceva ce îmi amintesc și acum cu durere. Seara era multă lume. Alergam între mese, luam comenzi, strângeam tăvile. La un moment dat, am lovit din greșeală o tavă cu cești. Cafeaua s-a vărsat pe masă și pe jacheta scumpă a unui client. El a început să țipe. Tare. În toată sala. Proprietarul cafenelei s-a apropiat și nici măcar nu a încercat să afle ce s-a întâmplat. S-a uitat la mine de parcă eu eram vinovată de tot. „Dacă se mai întâmplă așa ceva, nu mai veni”, mi-a spus în fața tuturor. Am rămas tăcută. Cu mâinile ude, fața roșie și un nod în gât. Înțelegeam: dacă voi fi concediată, pur și simplu nu voi avea unde să mă duc. În seara aceea, mă întorceam acasă pe străzile întunecate al
