Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
🫢4 ore de drum în fiecare zi... azi pot răsufla ușurată
4 ore în fiecare zi. Două ore dus și două ore întors. 4 ore din viața mea pierdute zilnic pe drum, prin frig și noroi. Dacă te-ai trezit vreodată la 4:15 dimineața, beznă totală afară, ploaie torențială și trebuie să te târăști din pat ca să mergi la muncă - știi exact ce simți. Îți vine pur și simplu să plângi de neputință, dar te ridici și pleci pentru că nu ai de ales. Mă numesc Laura Martin, am 23 de ani. O spun direct de la început: chiar nu-mi pasă dacă încercați ceva după ce citiți asta sau nu. Nu fac reclamă la nimic și nu conving pe nimeni. Am vrut doar să împărtășesc un moment incredibil care mi-a schimbat viața complet. Ce alegeți să faceți mai departe - e strict alegerea voastră. Și da, în poza din mașină sunt chiar eu. E făcută acum aproximativ un an, pe vremea când încă mă vopseam blondă. Tatăl meu m-a fotografiat prin geam când am ridicat mașina și eu pur și simplu am căzut cu capul pe volan și am izbucnit în plâns de ușurare. Cum am ajuns în situația asta? Anul trecut am picat o sesiune la facultate din cauza unui conflict stupid cu un profesor. Puteam să mă reînscriu abia în toamna următoare. M-am trezit așadar cu un an întreg de pauză în care trebuia neapărat să mă întrețin, să mănânc și să plătesc chiria. Dar cine te angajează la 23 de ani fără diplomă și fără experiență? În oraș am primit refuzuri peste tot. Singurul loc unde m-au primit pe loc a fost ca operatoare la o benzinărie mare de pe centura din afara orașului. Salariul era ok, dar naveta până acolo era un coșmar de nedescris. Niciun transport direct. Traseul meu zilnic: ceasul suna la 4:15, la 5:00 luam primul autobuz până la capăt de linie, la marginea orașului. Acolo scoteam o bicicletă pliabilă veche și pedalam 8 kilometri pe marginea șoselei de centură. Ploaie, vânt tăios, tiruri care treceau cu 90 km/h și mă stropeau din cap până în picioare cu noroi. Apoi 12 ore în picioare la casă, iar seara - aceiași 8 km prin beznă înapoi la autobuz. Îmi înghețau mâinile atât de tare încât
