află mai multe 👉
Soția mea a murit acum trei luni. Am aflat cauza morții ei abia după autopsie. Când medicul anatomopatolog a ieșit la mine pe hol și mi-a spus ce a ucis-o pe Elena, am rămas fără cuvinte. Am stat acolo, înlemnit, nevenindu-mi să cred că așa ceva este cu adevărat posibil. Acum am de gând să povestesc totul. Pentru că a tăcea ar fi o crimă. Pentru că acest lucru s-ar putea afla în interiorul oricăruia dintre voi. Chiar în acest moment. Am 65 de ani. Mă numesc Radu. Eu și Elena am trăit împreună timp de 42 de ani. Ne-am cunoscut la o seară de dans la Casa de Cultură din Cluj-Napoca. Am invitat-o la un dans lent și, din acel moment, nu m-am mai despărțit de ea. Șase luni mai târziu ne-am căsătorit. Am crescut o fiică și un fiu. Am avut trei nepoți. Trăiam ca toată lumea: munceam, ne construiam un viitor și economisim. Ne gândeam că, atunci când ne vom pensiona, ne vom odihni în sfârșit, vom călători și vom petrece mai mult timp cu nepoții. Elena fusese întotdeauna o femeie puternică. Nu fusese niciodată grav bolnavă. O răceală pe an, și atât. Fără hipertensiune, fără diabet, fără probleme cu inima. Până și medicii se mirau: la 63 de ani avea analizele unei tinere. Apoi totul s-a schimbat. În doar trei luni. A început cu oboseala. Elena a început să obosească foarte repede. Înainte putea sta toată ziua în picioare: gătea, făcea curățenie și avea grijă de nepoți. Apoi a început să se așeze în fotoliu imediat după prânz și îmi spunea: — Radu, nu mai am putere. E ca și cum ceva m-ar fi golit complet de energie. Am crezut că este vârsta. Avea 63 de ani, se mai întâmplă. I-am spus să se odihnească. O săptămână mai târziu am observat că culoarea feței ei se schimbase. Devenise cenușie, pământie. Ca și cum cineva i-ar fi acoperit chipul cu cenușă. Sub ochi îi apăruseră cearcăne adânci și întunecate, deși dormea opt ore. — Elena, te simți rău? — Nu știu, Radu. Mă simt ciudat. Nu mă doare nimic, dar puterile mă părăsesc. Apoi au început problemele abdominale. Balona
