Mai multe informații 👉
Soția mea a murit acum trei luni. Am aflat cauza morții ei abia după autopsie. Când medicul anatomopatolog a ieșit pe hol și mi-a spus ce o ucisese pe Elena, am rămas fără cuvinte. Am rămas acolo, nemișcat, incapabil să cred că așa ceva era cu adevărat posibil. Acum voi povesti totul. Pentru că să tac ar fi o crimă. Pentru că acel lucru s-ar putea afla și înăuntrul oricăruia dintre voi. Chiar în acest moment. Am 65 de ani. Mă numesc Radu. Eu și Elena am trăit împreună 42 de ani. Ne-am cunoscut la un bal organizat la casa de cultură din Brașov. Am invitat-o la un dans lent și, din acel moment, nu m-am mai despărțit de ea. Șase luni mai târziu ne-am căsătorit. Am crescut o fiică și un fiu. Am avut trei nepoți. Trăiam ca toată lumea: munceam, ne clădeam viitorul și economiseam. Credeam că, după ce vom ieși la pensie, în sfârșit ne vom odihni, vom călători și vom petrece mai mult timp cu nepoții. Elena fusese întotdeauna o femeie puternică. Nu fusese niciodată grav bolnavă. O răceală pe an și nimic mai mult. Fără hipertensiune, fără diabet, fără probleme cu inima. Până și medicii se mirau: 63 de ani și analize ca ale unei femei tinere. Apoi totul s-a schimbat. În doar trei luni. Totul a început cu oboseala. Elena a început să obosească foarte repede. Înainte putea să stea toată ziua în picioare: gătea, făcea curat și avea grijă de nepoți. Apoi a început să se așeze în fotoliu imediat după masă și îmi spunea: — Radu, nu mai am putere. Parcă ceva m-ar fi secătuit complet. Am crezut că era vârsta. Avea 63 de ani, se putea întâmpla. I-am spus să se odihnească. O săptămână mai târziu am observat că i se schimbase culoarea feței. Devenise cenușie, pământie. De parcă cineva îi acoperise fața cu cenușă. Sub ochi îi apăruseră cearcăne adânci și întunecate, deși dormea opt ore. — Elena, te simți rău? — Nu știu, Radu. Mă simt ciudat. Nu mă doare nimic, dar puterile mă părăsesc. Apoi au început problemele abdominale. Balonare continuă. Gaze. Îi era rușine și nu vorbea
