gamstanro.xyz
Mă numesc Marius. Am 36 de ani și locuiesc în București. Fac gresie și faianță de aproape 15 ani. Băi, bucătării, spații comerciale, terase — tot ce ține de ceramică și porțelan. În lunile bune scoteam între 1.800 și 2.300 de euro pe lună. Dar lunile bune au devenit tot mai rare. Ori sunt mai puține lucrări, ori te amână cu banii de pe o săptămână pe alta. Acum trei luni, pe un șantier, Costel m-a umilit într-un fel pe care încă nu mi-l pot șterge din minte. Eram toată echipa — vreo opt oameni. Vine șeful de șantier, Costel, cu un BMW nou. Negru, lucios, proaspăt scos din reprezentanță. Se plimbă printre noi, se oprește exact în fața mea și începe să țipe, să audă toată lumea: — Marius, ia uită-te și tu la peretele ăsta! Cine te-a învățat să pui faianță? Te miști ca o babă. Rosturile sunt strâmbe, nivelul fuge. Și tu îmi ceri 35 de euro pe metru pătrat pentru lucrarea asta? Glumești, sau vrei să-ți dau diplomă pentru cel mai lent meseriaș din oraș? Toți băieții se uitau. Unii își plecau privirea, alții rânjeau pe ascuns. Eu stăteam acolo fără să pot să zic un cuvânt. Mă uitam doar în jos — la plăcile scumpe pe care tocmai le lipisem. N-am scos o vorbă. Ce să fi zis? Mă simțeam ca ultimul om. Am o soție, Elena. Lucrează cu jumătate de normă și aduce în casă un venit modest. Avem o fetiță, Ana, de cinci ani. În decembrie, testul de sarcină a ieșit pozitiv. Elena a început să se simtă rău — mereu în picioare, epuizată — așa că a trebuit să reduc orele de muncă. Iar banii au început să se termine de la o zi la alta. Ca să fie treaba completă, s-a stricat și mașina mea de muncă — o Dacia Logan Van veche. Cutia de viteze distrusă. Reparația: 2.300 de euro. L-am sunat pe Costel, i-am cerut un avans sau măcar să-mi împrumute o dubă de la firmă două zile. Mi-a tăiat-o scurt: — Nu sunt problemele mele, Marius. Eu am șantier de condus, nu firmă de rent-a-car. Până la urmă am făcut un credit rapid — 2.300 de euro, cu o dobândă uriașă. Pentru că fără dubă, în constru
