gamstanro.xyz
Mă numesc Marius. Am 36 de ani. Locuiesc în București, în Rahova — un cartier muncitoresc, cu blocuri vechi, gri, la limita dintre oraș și periferie. Genul de loc unde stau oameni ca mine: meseriași, șoferi, băieți care trag pe șantiere. Fac gresie și faianță de aproape 15 ani. Băi, bucătării, spații comerciale, terase — tot ce ține de ceramică și porțelan. În lunile bune scoteam între 1.800 și 2.300 de euro pe lună. Dar lunile bune au devenit tot mai rare. Ori sunt mai puține lucrări, ori te amână cu banii de pe o săptămână pe alta. Acum trei luni, pe un șantier din Rahova, Costel m-a umilit într-un fel pe care încă nu mi-l pot șterge din minte. Eram toată echipa — vreo opt oameni. Vine șeful de șantier, Costel, cu un BMW nou. Negru, lucios, proaspăt scos din reprezentanță. Se plimbă printre noi, se oprește exact în fața mea și începe să țipe, să audă toată lumea: — Marius, ia uită-te și tu la peretele ăsta! Cine te-a învățat să pui faianță? Te miști ca o babă. Rosturile sunt strâmbe, nivelul fuge. Și tu îmi ceri 35 de euro pe metru pătrat pentru lucrarea asta? Glumești, sau vrei să-ți dau diplomă pentru cel mai lent meseriaș din oraș? Toți băieții se uitau. Unii își plecau privirea, alții rânjeau pe ascuns. Eu stăteam acolo fără să pot să zic un cuvânt. Mă uitam doar în jos — la plăcile scumpe pe care tocmai le lipisem. N-am scos o vorbă. Ce să fi zis? Mă simțeam ca ultimul om. Am o soție, Elena. Lucrează la un supermarket de cartier, cam 24 de ore pe săptămână, și aduce în casă un venit modest. Avem o fetiță, Ana, de cinci ani. În decembrie, testul de sarcină a ieșit pozitiv. Elena a început să se simtă rău — mereu în picioare, epuizată — așa că a trebuit să reducă orele la 16 pe săptămână. Iar banii au început să se termine de la o zi la alta. Ca să fie treaba completă, s-a stricat și mașina mea de muncă — o Dacia Logan Van veche. Cutia de viteze distrusă. Reparația: 2.300 de euro. L-am sunat pe Costel, i-am cerut un avans sau măcar să-mi împrumute o du
