jdlagmblif.xyz
Am fost contabilă în Iași. Acum spăl camere la un hotel de 2 stele. Mă numesc Dana Popa. Am 29 de ani. Sunt din Iași, din CUG. Cartierul ala de blocuri unde copiii se joacă pe scări și mamele trag singure. Am fost contabilă. Am lucrat 6 ani la o firmă mică. Făceam salarii, facturi, declarații la ANAF. 4.500–5.000 de lei pe lună după taxe. Credeam că e un început bun. Dar după chirie — 1.400. Facturi — 500. Creșă — 800. Mâncare pentru mine și fetița mea — 700. Mașină — 300. Telefon și net — 80. Rămâneam cu 500–600 de lei dacă tăiam de la mine. Fără haine noi. Fără o ieșire la cafenea. Fără nimic. Și mereu apărea ceva. Răcea copilul — antibiotice 150 de lei. Se strica mașina — 700. Începea școala — caiete, ghiozdan, pantofi. În fiecare lună câte o gaură neagră. După ce am rămas însărcinată, tatăl fetiței a dispărut. S-a făcut nevăzut. Nu am primit nicio zi de pensie alimentară. Am învățat să număr fiecare ban și să dorm 5 ore pe noapte. Sfârșitul Septembrie 2025. Firma a închis. Patronul a dat faliment și ne-a dat afară pe toți fără preaviz. Compensație — 8.000 de lei. Patru ani de muncă am avut acolo. În ultima zi mi-am luat biroul, pixurile, agendele vechi. Le-am băgat într-o sacoșă și am plecat acasă. Fetița mea, Mara, avea 4 ani. Venea de la creșă cu o mână de desene. I-am zis: „Mami are o săptămână liberă.” Nu i-am spus că nu mai am de muncă. Am sunat-o pe mama. Ea în Bârlad. — Mamă, am rămas fără slujbă. — Doamne, Dana. Și cu copilul cum faci? — O să găsesc ceva. Orice. — Hai acasă o perioadă. Stai la mine. — Nu pot, mamă. Aici e creșa ei, aici e viața noastră. Rămân. Am închis. Am scos cheia de la apartament. 2 camere, bloc vechi, Bucșinescu. Și am plâns în hol. Să nu audă Mara. După două săptămâni mi-am dat seama că 8.000 de lei se topesc. Chiria pe două luni — 2.800. Creșa — 1.600. Facturile — 600. Rămăsesem cu 3.000. Fundul gropii Octombrie 2025. M-am înscris la AJOFM. 1.200 de lei pe lună șomajul. Chiria era 1.400. Creșa era 800. Deja eram
