👉👉👉
Am tăcut 5 ani despre cum trăiesc de fapt în Germania Mă numesc Andreea, am 31 de ani. Sunt din România, dar locuiesc de 5 ani în Germania, la Berlin. M-am mutat aici împreună cu soțul meu, ca mulți alții, în căutarea unei vieți mai bune. Pe atunci părea că totul o să fie bine. Că aici lucrurile vor fi mai ușoare, mai stabile, că vom putea pune bani deoparte pentru propria noastră locuință și că, în sfârșit, vom începe să trăim normal. Dar totul a ieșit cu totul altfel. Am locuit aici împreună trei ani, iar apoi am divorțat. Totul s-a destrămat destul de repede: stresul, banii, munca, oboseala constantă. În cele din urmă am rămas singură cu fiul meu. Nu am familie aici și nici pe nimeni care să mă ajute. Fiul meu se numește Matei și are 10 ani. Practic, aici ne avem doar unul pe celălalt. De la fostul meu soț nu mai primesc niciun ajutor. La început promitea că o să ne ajute. Apoi a început să o facă din ce în ce mai rar. Iar după aceea a dispărut complet. Acum — nimic. Lucrez ca livratoare și în fiecare zi fac livrări cu bicicleta prin Berlin. Nu pentru că ar fi o muncă bună. Pur și simplu, în momentul de față nu am altă variantă. Nu pot să-mi iau un job normal, cu program fix, pentru că nu am cu cine să-l las pe Matei. Așa măcar îmi pot organiza livrările în funcție de el și, dacă este nevoie, mă pot întoarce acasă să verific dacă este bine, dacă a mâncat, dacă și-a făcut temele. Iar când plouă sau este frig afară, tot trebuie să ies la muncă. Nu contează. Într-o zi câștig de obicei în jur de 80–100 de euro, dacă este o zi bună. Uneori mai puțin, alteori mai mult, dar în medie ajung la aproximativ 2.200–2.400 de euro pe lună. Și, la prima vedere, pare în regulă. Până începi să calculezi cheltuielile. Camera — 900 de euro. Partea mea din utilități și celelalte facturi — încă aproximativ 120–150 de euro. Mâncarea — minimum 500–550 de euro, și asta dacă economisesc foarte mult. Pentru Matei — școală, haine, transport și diferite cheltuieli mi
