Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
civilisatoryrt.space
🛑 Mă numesc Sofia. Am 33 de ani și locuiesc în București. Închiriez un demisol de la un cuplu de bătrâni în cartierul Drumul Taberei. Nu e apartament — e un demisol adevărat. 2.800 de lei pe lună, toate cheltuielile incluse. În fiecare dimineață, când mă scol la cinci ca să merg la muncă, instalația hidraulică face un zgomot infernal. Țevile bubuie și vibrează puternic. Proprietarii de deasupra se plâng tot timpul. Le-am spus de o mie de ori: «Nu sunt eu, instalația e veche!» Dar tot mă privesc chiorâș. În demisol e mereu umezeală, miros de mucegai, iar noaptea aud șobolanii cum zgârie în spatele pereților. Mi-e o frică teribilă de ei. Lucrez în depozitul Kaufland din București. Schimb de dimineață, încep la 6. Înainte lucram 27 de ore pe săptămână la 11,50 lei pe oră — cam 1.650 de euro brut pe lună (aprox. 8.200 lei). Acum mi-au redus la 20 de ore pe săptămână. Rămân cu aproximativ 4.800–5.000 de lei net pe lună. Așa arăta viața mea înainte: Demisol: 2.800 lei Abonament RATB/STB (transport): 120 lei Mâncare: 1.300 lei (încerc să mănânc aproape fără carne) Telefon și internet: 45 lei Restul (mașină de spălat, produse, cheltuieli neprevăzute): 500–650 lei Nu mai rămânea aproape nimic. Mă întorceam de la muncă distrusă, mă aruncam pe pat și stăteam acolo, holbându-mă la tavanul jos. Îmi spuneam: «Am 33 de ani. Nu am economii, nu am o casă adevărată, nu am viitor.» Teama era constantă, uneori nici nu reușeam să respir normal. Acum trei săptămâni am ajuns la fund. Nu mai aveam bani de chirie. Am stat închisă în casă trei zile, fără să ies. Doar culcată sub pătură. În a treia zi a coborât doamna Popescu, proprietăreasa. A bătut la ușă și m-a întrebat dacă sunt bine. Aproape am izbucnit în plâns în fața ei. În seara aceea răsfoiam Facebook în grupul „Joburi și Ajutor București”. Am văzut postarea unei fete. Povestea că acum trei luni era în aceeași situație: datorii, amenințare cu evacuarea. Încercase o aplicație și reușise să iasă. La început am gândit: «Încă o înșelăto
