👉
CREDEAM CĂ M-AM MUTAT DIN ROMÂNIA ÎN SPANIA PENTRU O VIAȚĂ MAI BUNĂ, DAR AM AJUNS ÎN PAT CU UN BĂRBAT BOGAT DE 68 DE ANI PENTRU 10.000 DE EURO… 😳 Mă numesc Bianca Dumitrescu, sunt româncă și locuiesc în Madrid împreună cu băiețelul meu de patru ani, Luca. Am venit din România în Spania cu câțiva ani în urmă. Credeam că aici voi putea munci, voi economisi bani și îi voi oferi copilului meu o viață mai stabilă. În realitate, viața de migrantă s-a dovedit mult mai grea decât îmi imaginasem. Nu aveam părinții aproape, nu aveam rude care să mă poată ajuta și trebuia să rezolv totul singură. Acte, chirie, grădiniță, facturi, transport și programul de lucru. Când Luca se îmbolnăvea, trebuia să aleg între a rămâne acasă cu el și a pierde o parte din salariu. Locuiam într-un apartament mic și vechi din Puente de Vallecas. În fiecare dimineață mă trezeam în jurul orei cinci. Îl duceam pe Luca la Elena, o vecină româncă de la etajul de jos, apoi luam metroul către supermarketul în care lucram. Șase zile pe săptămână îmi petreceam aproape toată ziua în picioare. Recepționam marfa, aranjam produsele pe rafturi și îi înlocuiam pe colegii de la case. Uneori acceptam și ture suplimentare, pentru că fiecare euro conta. Seara mă întorceam acasă într-un metrou aglomerat, îl luam pe Luca de la Elena și încercam să-i pregătesc ceva de mâncare. De multe ori adormeam lângă el înainte să reușesc să strâng masa. Oricât aș fi muncit, salariul dispărea aproape imediat. Chiria, electricitatea, mâncarea, grădinița și abonamentul de transport deveniseră tot mai scumpe. În fiecare lună amânam câte o plată și speram că luna următoare va fi mai ușoară. Dar săptămâna trecută, viața mea s-a dat complet peste cap. După o furtună puternică, apa a început să intre prin acoperișul clădirii vechi în care locuiam. S-a prelins pe pereți și a inundat o parte din apartament. Patul lui Luca s-a udat, iar câteva haine și o comodă au trebuit aruncate. În apartament mirosea puternic a umezeală. Luca a r
