Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
Citeşte mai mult 👉
Când fiul meu m-a adus acasă în scaun cu rotile, am înțeles — medicii m-au rupt pe dinăuntru de două ori. De ambele ori — cu mâinile lor. Mă numesc Ludmila Rădulescu. Am 64 de ani. Locuiesc în Iași. Treizeci de ani am lucrat ca contabilă la o întreprindere. Fiul meu Sorin — singurul pentru care mai rezist. Acum trei ani am avut un accident. Un februarie obișnuit, polei, autobuzul a derapat la intersecție. M-am trezit deja la spital. Medicul a spus — fractură de col femural. Gravă. E nevoie de operație, vom pune o placă metalică, altfel nu se va consolida. Am acceptat. Ce altceva îmi rămânea de făcut. Operația a trecut. Trei luni am umblat în cârje, apoi — cumva am început să merg. Mă bucuram ca un copil. Credeam că totul a trecut. Nu a fost să fie așa. După jumătate de an a început să mă doară șoldul. La început ușor — credeam că e din cauza vremii. Apoi mai tare. Într-o noapte m-am trezit din cauza durerii și am plâns în pernă, ca să nu audă Sorin. Zona din jurul plăcii s-a înroșit, devenise fierbinte. Chirurgul a spus — o mică inflamație, ungeți, luați pastile. Am dat cu unguent. Am luat pastile. Nu a trecut. Am venit din nou — el se uita în hârtii, nu la mine: „Totul decurge normal". Ce normal? Parcă îmi arde șoldul. Și apoi durerea s-a dus în jos. Mai întâi genunchiul drept. Apoi cel stâng. Ca și cum cineva viu s-a mutat acolo și a început să roadă oasele pe dinăuntru. Ortopedistul a spus — placa metalică din șold a schimbat felul în care îmi cădea greutatea pe picioare, articulațiile au început să se uzeze mai repede. A prescris unguent, apoi pastile, apoi injecții direct în genunchi — cinci injecții, o dată pe săptămână. Am rezistat. Am strâns din dinți și am rezistat. M-a ținut două săptămâni. Apoi s-a înrăutățit și mai mult. În mai, dimineața, am mers spre bucătărie. Picioarele pur și simplu au cedat. Am căzut. Am apucat să mă agăț de tocul ușii — altfel mi-aș fi zdrobit capul de colțul mesei. Stăteam pe podea, nu puteam să mă ridic, îl strigam pe
