casaofnoroc141.icu
Mă numesc Mircea. Am 37 de ani și sunt din București. Am o soție, Vlada, care are 34 de ani, și un fiu, Andrei, în vârstă de 8 ani. Am lucrat ca pompier la detașamentul Morarilor. Salariul meu era de aproximativ 6.000 de lei pe lună. Cu câțiva ani în urmă, eu și soția mea am făcut un credit pentru un apartament. Ne doream să avem propria locuință și să oferim condiții bune familiei noastre. Știam că este o responsabilitate mare, dar eram convinși că ne vom descurca. Cu timpul, din cauza mai multor împrejurări, situația a devenit tot mai dificilă. În cele din urmă, am rămas cu o datorie la bancă de aproximativ 85.000 de lei. Cu câteva luni în urmă, după reevaluarea din cadrul IGSU, am fost transferat la un alt detașament. A fost o surpriză pentru mine, pentru că până atunci lucrasem într-o altă unitate. Odată cu transferul s-a schimbat și salariul. În loc de aproximativ 6.000 de lei, am început să câștig în jur de 4.800 de lei. La prima vedere diferența nu pare foarte mare, dar pentru familia noastră a schimbat mult lucrurile. Cu rata la apartament, cheltuielile pentru copil, utilitățile și toate cheltuielile obișnuite, banii au început să nu ne mai ajungă. După o vreme am început să întârzii cu plata ratelor la creditul ipotecar, pentru că nu reușeam întotdeauna să strâng suma necesară la timp. Am început să primesc telefoane de la bancă, prin care mi se amintea de ratele restante. Treptat, discuțiile au devenit tot mai serioase. Mi s-a explicat că, dacă situația nu se schimbă, banca poate începe procedura de executare a apartamentului. Acesta era cel mai mare coșmar al meu. Nu-mi puteam imagina cum am fi trăit eu, Vlada și Andrei dacă ne-am fi pierdut locuința. Nu voiam ca fiul meu să ajungă în situația în care familia noastră să rămână fără casă. Am încercat să economisesc, mi-am recalculat toate cheltuielile și m-am gândit de unde aș putea obține bani în plus, dar situația rămânea foarte grea. Într-o zi, după terminarea turei, mergeam spre casă și r
