{{product.short_description}}
„Colacul de salvare” la menopauză... Dar dacă nu este grăsime? Timp de 8 luni, am anulat orice ieșire la restaurant în serile de vineri. Pentru că nu puteam controla ce se află în farfurie. Am mers cu caserola proprie la aniversarea de 50 de ani a cumnatei mele din București. Am refuzat tortul de ziua nepotului meu. Greutatea mea a scăzut de la 72 la 70,5 kg. Căsnicia mea cu Andrei aproape s-a destrămat din cauza acestor nenorocite de un kilogram și jumătate. Iar când veți termina de citit acest text, veți fi furioase. Pentru că, în acest moment, se întâmplă trei lucruri: Primul — vi s-a indus ideea că „burta de menopauză” este o problemă de alimentație și vă pedepsiți cu diete care nu o vor rezolva NICIODATĂ. Al doilea — când medicul va vedea că greutatea stagnează, vă va spune simplu: „E vârsta, Doina, resemnează-te”. O frază care te condamnă să trăiești restul vieții într-un corp străin. Al treilea — există o cauză biologică pentru care corpul tău se umflă și nu are nicio legătură cu mâncarea. Când o vei înțelege, lunile tale de sacrificiu vor căpăta, în sfârșit, un sens. Un sens teribil. Am 52 de ani. Eu și Andrei suntem împreună de 26 de ani. Aveam o tradiție — cina de vineri seara. Într-un mic restaurant din Centrul Vechi sau într-un loc primitor pe malul lacului Snagov. 26 de ani de tradiție. Am anulat fiecare seară de vineri timp de 8 luni. Stăteam acasă și cântăream fiecare lingură de ulei. Medicul meu, în cele 8 minute de consultație, nici măcar nu s-a uitat la gleznele mele umflate. „Mai puțină sare, mai multă plimbare prin parcul Herăstrău”. 8 minute — și verdictul „resemnează-te”. Am văzut cum s-a resemnat sora mea, Elena. La 52 de ani, i-a crescut aceeași burtă. Pur și simplu și-a cumpărat haine cu un număr mai mare și a început să poarte ciorapi compresivi. Ea a „dispărut” în interiorul propriului corp. Nu am vrut să ajung ca Elena. Timp de 8 luni am trăit cu 1400 de calorii. Andrei mi-a spus: „Mi-e dor de tine. Înainte zâmbeai, acum doar ca
