rokaifnew.icu
NU ÎNȚELEGEAM UNDE A DISPĂRUT FIICA MEA. EA ÎN ACEST TIMP CÂȘTIGA 31.000 DE EURO 😱 Mă numesc Bianca. Am 58 de ani. Locuiesc în Iași, într-un apartament vechi, dintr-un cartier liniștit. Am o singură fată — Ana. Are 27 de ani. Acum cinci ani a plecat în Italia. A spus: „Mamă, vreau să studiez. Vreau o viață normală. Aici sunt puține șanse, acolo o să reușesc.” Am plâns, dar am lăsat-o. Ce puteam face? Copiii trebuie să zboare. Primii ani au fost grei. A muncit oriunde a putut — făcea curățenie, spăla vase în restaurante, livra pizza cu motorul. Ziua — facultatea, seara — munca. Uneori câte două-trei ture pe zi. În fiecare zi vorbeam la telefon. — Mamă, ce faci? — Bine, fetițo. Dar tu? — Și eu bine. Obosesc, dar trece. Spunea mereu „trece”. Chiar și când nu avea bani de mâncare. Chiar și când locuia într-o garsonieră cu trei studente ca ea. Chiar și când plătea facultatea și încă mai trimitea bani acasă, la Iași. Știam: e singură acolo. Țară străină, limbă străină. Dar ținea. Fata mea puternică. Apoi ceva s-a rupt. Mai întâi și-a pierdut jobul principal. Apoi al doilea. Apoi încă unul. O lună fără bani. Două. Au început problemele cu actele. I-au spus: ori găsești de muncă, ori nu mai primești prelungirea permisului de ședere. Fără acte — deportare. Nu mi-a spus. Simțeam în glas că ceva nu e în regulă. Dar tăcea, să nu mă îngrijorez. Apoi — tăcere. O zi n-a sunat. A doua. A treia. Am înnebunit. Telefon închis. Rețele sociale — tăcere. Prietenele ei din Italia nu știu nimic. Am sunat la toate spitalele. Am sunat la poliție. Mi-au spus: „Signora, așteptați, poate e ocupată.” Cum „ocupată”?! Fata mea a sunat în fiecare zi cinci ani. Acum — tăcere. Îmi imaginam cele mai rele lucruri. Că au reținut-o. Că stă undeva într-o celulă pentru imigranți ilegali. Că o duc deja la aeroport să o trimită înapoi în România. Nopți întregi n-am dormit, mă rugam, plângeam. Vecinii începuseră deja să se uite ciudat. În a patra zi seara — telefon. — Mamă… Aproape că am s
