Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
{{product.name}}
APLICAȚIA BLÂSTEMATĂ CARE NE-A READUS VIAȚA 💔 Mă numesc Andreea, am 32 de ani. Sunt din Iași 🇷🇴, dar de trei ani locuiesc cu soțul meu în Germania 🇩🇪, nu departe de Stuttgart. Am plecat din România pentru că nu mai vedeam niciun viitor. Facturi, credite, sărăcie — aceeași zi care se repetă la nesfârșit. Atunci soțul meu a spus: — „În Germania măcar vom avea o șansă să ieșim din groapa asta.” Am vândut vechiul Dacia Logan, ne-am făcut bagajele și am plecat. El s-a angajat într-un depozit, eu — într-un magazin de haine. La început totul mergea bine: stabilitate, siguranță, planuri. Se trezea la cinci dimineața, bea cafeaua în grabă, se întorcea seara — epuizat, cu spatele dureros și ochii roșii. Muncea ca un cal, căra cutii câte 12 ore pe zi. Îl priveam cum venea acasă, cădea în pat și nu mânca nimic. Iar dimineața din nou — „trezește-te, vom întârzia.” Așa au trecut lunile, până într-o zi când a alunecat — a căzut de pe o rampă de cinci metri și și-a rănit grav spatele. După aceea — concedii medicale, doctori, interdicții, pastile. Avea nevoie de o operație, dar asigurarea acoperea doar o parte din cost. Nu putea lucra, iar totul a căzut pe umerii mei. Salariul meu abia ajungea pentru chirie și mâncare. Era foarte greu — fizic și moral. Eram epuizată. În magazin — agitație continuă, zgomot, clienți, zâmbete. În fiecare zi același lucru. Veneau femei cu genți Michael Kors, cu ochelari Gucci, cu iPhone-uri noi, îmbrăcate în haine care costau cât salariul meu pe o săptămână. Râdeau, povesteau despre vacanțe în Milano sau Grecia, iar eu stăteam la casă și mă gândeam: „Când o să pot și eu doar să trăiesc, nu să supraviețuiesc?” 😞 Iar acasă — un soț care nici măcar nu se putea ridica din pat. Încerca să lupte cu durerea, nu voia să fie o povară. Uneori șoptea: — „Voi lua un credit, voi face operația, o vom plăti cumva.” Dar mie mi-era frică. Știam că nu vom reuși. Așa că am decis să pun deoparte fiecare euro din salariul meu — pentru tratament, pentru speranță.