Teodora Enache — крутилось 0 дн, охват 713

Eclipse Chronicles

💔 NOAPTEA, DUPĂ SERVICIU, M-A VIOLAT UN NENOROCIT… ȘI AM RĂMAS ÎNSĂRCINATĂ DE LA EL 💔 Mă numesc Teodora, am 26 de ani. Sunt chelneriță. Lucrez până la închidere, uneori până la unu noaptea. Locuiesc singură într-o cameră închiriată la periferie: pat, dulap, fierbător, și atât 😔 Iubitul a plecat iarna trecută. De atunci vin acasă singură. M-am obișnuit. În seara aia tura a fost normală. Multă treabă, mă dureau picioarele, vroiam doar să ajung și să mă întind. Am ieșit după miezul nopții. Până la stație cinci minute, de la stație până acasă prin curte, ca întotdeauna. Căști, glugă, ochii în telefon. L-am văzut târziu. Un nenorocit. O jigodie. Mirosea a alcool ieftin așa de tare că și acum mi se face greață când îmi amintesc 🤬 M-a prins pe la spate și mi-a acoperit gura. Am încercat să țip, sunetul a rămas undeva în gât. Am căzut. Asfaltul era rece, în ceafă m-a lovit brusc. După aia îmi amintesc pe bucăți: greutatea lui, cum îmi rupe hainele, durerea dintre picioare, mizeria pe obraz, că aproape nu mai aveam aer. În cap un singur gând prost: «Numai să se termine». Iar corpul parcă nu era al meu. Nici n-am luptat cum trebuie, mâinile pur și simplu nu ascultau 💔 Apoi s-a ridicat și a plecat. Fără un cuvânt. Ca și cum n-ar fi fost nimic. Am mai zăcut. Apoi am ajuns cumva acasă. Cheia nu intra în broască, mâinile îmi tremurau. Am stat foarte mult la duș. Mă frecam pe piele până mă durea. Plângeam fără sunet. Apoi m-am întins și m-am uitat la perete până dimineața. Nu i-am spus nimănui. Nici mamei. Nici prietenelor. Nimănui. Mi-a fost rușine și frică. Aveam senzația că dacă povestesc, o să devină și mai real 😔 După câteva zile totuși am mers la poliție. Au luat plângerea. M-au întrebat aceleași lucruri în cerc. Au notat. Au zis să aștept. A trecut mai mult de o lună. Nimeni n-a sunat. Nimeni n-a scris. Liniște 😞 Apoi dimineața a început să-mi fie greață 🤢 La început am crezut că-s nervii. Apoi am cumpărat un test de la farmacia de lângă bloc. Am intrat la