Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
Aceasta este povestea mea! Ar trebui neapărat să o citești!
33 DE ANI, MAMĂ SINGURĂ DIN BUCUREȘTI. IERI AM IEȘIT DIN LIDL PLÂNGÂND Mă numesc Bianca Dumitrescu. Am 33 de ani și îmi cresc singură băiatul de opt ani, Matei, în Drumul Taberei, București. Pentru cine nu locuiește aici: din afară, Bucureștiul pare un oraș plin de malluri mari, terase aglomerate și oameni care aleargă mereu undeva. Realitatea mea arată cu totul altfel: alarma la șase dimineața, naveta cu metroul și autobuzul, apoi salariul de vânzătoare într-un magazin de haine din AFI Cotroceni, care dispare aproape imediat ce intră pe card. Câștig în jur de 3.850 de lei pe lună. Cu banii ăștia nu trăiești în București. Doar încerci să ajungi până la următorul salariu. Pentru un apartament mic cu două camere plătesc 2.250 de lei. Apoi vin masa de prânz a lui Matei de la școală, întreținerea, curentul și abonamentul lunar comun Metrorex–STB, care costă 196 de lei. Cea mai mare parte din salariu dispare încă din primele zile ale lunii. Pe card îmi mai rămăseseră doar 137,20 lei până la sfârșitul lunii. Acum două luni, lucrurile s-au înrăutățit și mai mult. Am primit o scrisoare recomandată de la un executor judecătoresc. Scria că, dacă nu achitam datoria de 30.750 de lei, urma să mi se pună poprire pe cont. Împrumutasem banii treptat, ca să acopăr chiria și celelalte cheltuieli în lunile în care salariul pur și simplu nu mai ajungea. De atunci trăiam cu frica permanentă că într-o zi o să deschid BT Pay și o să văd că mi-au blocat contul din cauza popririi. Marțea trecută, Matei s-a întors de la școală și mi-a arătat un pliant. — Mamă, doi colegi de-ai mei se înscriu la înot. Prima lună, cu tot cu taxa de înscriere, costă 650 de lei… Pot să merg și eu? M-am uitat la el, apoi mi-am amintit că în dimineața aceea banca îmi retrăsese automat cei 1.000 de lei pe care îi stabilisem ca plată pentru datorie. În cont mai rămăseseră 137,20 lei. L-am mângâiat pe cap și i-am explicat că luna asta pur și simplu nu ne permitem. A zâmbit trist și mi-a spus: — Nu-
