Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
Citește întreaga mea poveste...
Acum două luni am semnat actele pentru eutanasierea calului pe care îl crescusem de când avea trei ani. Trei săptămâni mai târziu, același cal m-a salvat de masa de operație. Mă numesc Petras Žemaitis. Am 58 de ani, sunt îngrijitor de cai într-un grajd privat în apropiere de Telšiai, în Žemaitija. Lucrez cu caii de douăzeci și cinci de ani. Nu sunt proprietarul, nu am banii lui — sunt un simplu om de la grajd. Mă trezesc la patru și jumătate dimineața, mă întorc acasă pe la opt seara, iar salariul îl primesc la sfârșitul lunii. 1100 de euro în mână. Ne ajung ca să trăim eu și Birutė, soția mea. Ea este asistentă medicală pensionară. Avem o casă mică la marginea satului. Cei doi copii ai noștri sunt deja adulți și au plecat — fiul este de șaisprezece ani în Anglia, iar fiica s-a căsătorit și locuiește la Vilnius. Vin de Crăciun și de Paște. În restul timpului suntem doar noi doi și două pisici. La 21 noiembrie 2025 am decis să îl dau pe Fulger pentru eutanasiere. A fost cel mai bun cal pe care l-am antrenat vreodată în viața mea. În patru ani, la Hipodromul din Vilnius, a câștigat peste 22 000 de euro în premii. Îl cunoșteam ca pe propriul meu copil. În septembrie a căzut rău la o cursă. Articulațiile mai multor picioare din față și din spate au fost distruse. Veterinarul grajdului l-a examinat timp de trei luni. Verdictul a fost unul singur: „Domnule Žemaitis, vă spun direct. Nu are nicio șansă. Nu va mai alerga niciodată. Cartilajul este complet distrus. Ori îl țineți pe pășune ca animal de companie, ori îl eutanasiați. Nu există altă soluție.” Proprietarul grajdului nu ținea cai „de companie”. Întreținerea costa 600 de euro pe lună. L-am rugat să îmi dea trei luni ca să încerc să salvez calul. Nu a fost posibil. Marți seara m-a chemat în birou și mi-a spus scurt: „Petras, gata. Mâine semnezi actele.” Am semnat. În seara aceea am stat în boxa lui Fulger aproape două ore. Îl mângâiam pe gât, încet, fără cuvinte. Se uita liniștit la mine. Nu știa nimic. Acasă, Birutė
