👇
Cel mai greu este să te privești în oglindă și să nu te mai recunoști. 😭→❤️ Numele meu este Alina Cojocaru. Am 32 de ani și administrez o mică fermă de familie în regiunea Moldovei, România 🇷🇴. Acum trei ani, când am moștenit de la tatăl meu administrarea grajdurilor și a fermei noastre, mă gândeam: „O să mă descurc. Pământul acesta a fost al strămoșilor mei. Laptele și caii noștri au fost mereu apreciați. Fiul meu va fi mândru că crește în mijlocul naturii.” Am rămas singură cu fiul meu, Luca (care acum are 8 ani), după un divorț dureros. Îmi amintesc cum, în primul an, m-a îmbrățișat printre sacii cu furaje și mi-a spus: „Mami, ferma noastră va fi cea mai bună, nu-i așa?” I-am răspuns: „Da, puiul meu. Mami va face totul ca să nu-ți lipsească nimic.” Am început cu speranță, cu dragoste pentru animale și cu un plan bine stabilit. Realitatea, însă, a fost o lovitură crudă. Prețurile la furaje s-au dublat, facturile la energie pentru aparatele de muls și încălzirea grajdurilor au devenit de nesuportat, iar prețurile de achiziție pentru produse au scăzut dramatic. Ca să rămâi la suprafață și să-ți plătești taxele la stat, trebuie să muncești zi și noapte. Programul meu: Trezirea la ora 5:00 dimineața. Curățat grajdul, hrănit animalele, îngrijit caii, reparat țarcurile. Turele: Câte 14–16 ore pe zi, fără weekenduri și fără concedii. Venitul: După plata creditelor pentru utilaje și a taxelor, în mână îmi mai rămâneau în jur de 5.500–6.500 LEI pe lună. *A sosit momentul să calculăm cheltuielile de bază în România:* - Creditul pentru pământ și fermă: 3.700 LEI - Facturile (curent, apă, motorină pentru tractor): 2.000 LEI - Asigurările și taxele: 1.250 LEI - Restul pentru mâncare și copil: Practic zero. Făceam economii la orice. Pentru mine – nimic. Haine vechi de muncă, mâini crăpate până la sânge. Luca a început școala. Mă suna din microbuzul școlar sau stătea singur în bucătărie în timp ce eu dispăream în grajd până târziu în noapte și îmi spunea: „M
