clearanceclub.shop
5 ANI LA GLOVO. MEREU OBOSIT. MEREU NUMĂRÂND FIECARE EURO. APOI, ÎNTR-O NOAPTE, TOTUL S-A SCHIMBAT 🔴 Mă numesc Alex Stan. Am 31 de ani. Sunt din România, dar locuiesc și muncesc în Milano. Când am început să lucrez cu Glovo, credeam că va fi doar pentru câteva luni. Doar ca să respir puțin din punct de vedere financiar. Dar lunile s-au transformat în ani. Și uite așa… au trecut deja 5 ani. Lucrez aproape în fiecare zi. Ture la prânz în zona Duomo. Ture seara pe Navigli. Weekenduri. Când e ceață sau plouă torențial. Când vara e o căldură sufocantă de nu mai poți. Mereu pe stradă. Mă trezesc, mă uit la vreme și mă gândesc imediat: „Cât voi reuși să câștig azi?” Pentru că adevărul este… că nu știi niciodată sigur. Zile bune? 100 €. Zile proaste? 40 €. Și, încetul cu încetul, Milano începe să te macine. Chiria unei camere minuscule. Benzina. Întreținerea scuterului. Amenzile pentru intrarea în zona ZTL. Cumpărăturile. Totul devine mai scump. În afară de timpul tău. Îmi petrec toată ziua livrând comenzi. Semafoare interminabile pe Circonvallazione. Pavajul din centru care îți zguduie sufletul. Interfoane care nu funcționează. „Unde sunteți?” „Puteți să vă grăbiți? E târziu.” „Comanda a ajuns rece.” Uneori clienții nici măcar nu răspund la apeluri. Uneori urci până la etajul patru fără lift pentru un euro bacșiș sau, și mai rău, pentru nimic. Și apoi totul începe din nou. Iar și iar. Cel mai greu este seara. Când te întorci acasă complet epuizat, îți dai jos casca și verifici contul bancar pe Intesa sau UniCredit. Și după atâtea ore… aproape că nu mai rămâne nimic. A fost o lună care m-a rupt. Reparația scuterului: 850 €. Chirie restantă. Cont pe minus. Când totul s-a prăbușit deodată, îmi mai rămăseseră doar 70 € pentru restul lunii. Îmi amintesc că stăteam pe întuneric, uitându-mă fix la telefon. Și pentru prima dată m-am gândit: „Muncesc în fiecare sfântă zi… dar nu se schimbă nimic.” În noaptea aceea nu puteam să dorm. Derulam fără scop
