Andrei Dumitrescu — крутилось 1 дн, охват 284

Andrei Dumitrescu с 2026-07-15 · картинка · 🇷🇴 румынский
Кадр рекламы Andrei Dumitrescu

Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.

крутилось дней 1
охват — число Facebook, только ЕС 284
стран показа — словами Facebook 1
куда ведёт · кнопка «Download» sailcore.shop https://sailcore.shop/ оффер
показывается в странах 🇳🇱 NL

👉👉👉

„Cum au schimbat 22 de euro viața mea” Mă numesc Andrei, am 38 de ani. Sunt din România, dintr-un oraș mic lângă Cluj-Napoca. Locuim în Olanda de doi ani și jumătate. În România a rămas mama. E singură, pensia e mică. Apartamentul e singurul lucru pe care îl avem. Eu sunt aici ca să muncesc și să strâng bani pentru viitor. Fiul meu merge la școală, ne-am obișnuit, dar scopul principal rămâne același — să le ofer familiei mele stabilitate și să ne întoarcem acasă cu economii. Lucrez la sortare într-un centru de distribuție lângă Utrecht. Paleții vin la 6 dimineața. Dau jos folia de plastic. Cutii de 15–20 de kg. Pe tură — tone. Vara, în hală, sunt +34°C. Miroase a carton și a transpirație. La 14:00 simți fiecare mușchi, dar nu mă opresc, pentru că în spatele meu e șeful cu tableta. El numără scanările mele. Mai puțin de 300 de cutii pe oră — și dă din cap dezaprobator. Fiul meu, Mihai, are 8 ani. Merge la școală aici, în Olanda. Stăm într-o cameră de 6 metri pătrați. În casă mai sunt 7 persoane. Toți suntem din România. Dușul — pe rând. Gălăgia nu se oprește niciodată. Câștig între €2.400 și €2.700 pe lună. €500 — chiria pentru cameră. €300 — pun deoparte pentru planurile noastre. €200 — trimit mamei. €100 — școala lui Mihai. €150 — mâncare. €60 — transport. Rămân €350–400. Pentru orice altceva. Luna trecută, Mihai a venit de la școală și mi-a spus: — Tată, toți au bicicletă. Eu nu am. I-am răspuns: — Luna viitoare, fiule. Îți promit. Nu s-a plâns. Voia doar să fie ca toți băieții din curte. L-am îmbrățișat. M-am uitat la palmele mele. Sunt mereu roșii. De la cutii, de la frig, de la spălatul nesfârșit al mâinilor după program. Mihai m-a întrebat odată: „Tată, de ce ai mâinile așa?” I-am spus: „De la muncă, fiule”. A dat din cap și nu a mai întrebat. Știu că el vede totul. În fiecare lună trimit o parte din salariu acasă, dar să strâng o sumă mai mare pentru casa noastră în România merge încet. Visul meu de a avea propria afacere rămânea doar un vis. M

вся сеть «Ioana Georgescu» в библиотеке рекламы ↗
все объявления: рекламодатель Andrei Dumitrescu →