Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
{{product.name}}
🛑 AM PIERDUT 84 000 € DUPĂ CE L-AM ÎNTÂLNIT PE DORIAN POPA ÎN ITALIA 👇 Am 22 de ani. M-am născut în București, dar trăiesc de trei ani în Italia — în Padova. Un român obișnuit plecat afară: închiriez o cameră, merg la muncă, încerc să mă descurc cum pot. Lucrez ca încărcător la un depozit lângă Vicenza. Schimburi de 10–12 ore, spatele mă omoară, palmele sunt pline de bătături. Salariu — €1 450–1 600 pe lună. Jumătate se duce pe chirie, restul pe mâncare, transport… La finalul lunii abia dacă mai rămâne ceva. Cu toții, eu și prietenii mei, am visat mereu la altă viață. În România am crescut urmărind boss-ii de pe rețelele sociale — mașini, case, branduri. Dar cea mai mare inspirație a fost Dorian Popa. Pentru noi era simbolul că „poți să te ridici de oriunde”. Stilul lui, mașinile lui, viața lui — tot ce ne doream. De fiecare dată când posta un clip nou, băieții spuneau: — „Așa trebuie trăit! Așa vrem și noi!” În realitate însă, noi ridicam cutii, în timp ce alții ridicau imperii. O întâlnire pe care n-am să o uit vreodată Aveam două zile libere la rând — raritate. Așa că am plecat cu prietenii pentru două zile la Rimini — oraș de vacanță, mare, muzică, viață. Voiam măcar puțin să simțim că trăim. În a doua zi am ajuns la Rimini Centro Market — bazarul central din zona turistică. Muzică, miros de mâncare, lume peste tot, agitație, culori. Alegeam o limonadă când m-am întors și am înghețat. Dorian Popa. În fața mea. La doi metri. Am rămas fără cuvinte. Omul pe care îl văzusem doar în video-uri stătea chiar acolo — impecabil îmbrăcat, încrezător, calm. Avea un vibe atât de puternic încât doar voiai să fii aproape. M-am apropiat, cu vocea tremurând: — „Dorian, pot o poză? Ești un exemplu pentru mine și pentru toți amicii mei români de aici…” A zâmbit: — „Hai curaj, frate. Sigur că da.” Am făcut poza, iar eu am prins curaj: — „Uite… lucrez aici, în Italia. În fiecare lună abia supraviețuiesc. Cum să ies din cercul ăsta? Cum să trăiesc… măcar pe jumătat
