Linkul e aici 👉
POVESTEA LUI LAURENȚIU – Șofer de TIR în România, noroc la limită și o minune în iunie Mă numesc Laurențiu Pogonat, 35 de ani. Sunt născut și crescut în România, mai exact lângă Ploiești, într-un sat uitat de lume unde seara se aude doar lătratul câinilor și trosnetul lemnelor în sobă. De doisprezece ani sunt șofer de TIR pe rute interne și internaționale. Am bătut jumătate din Europa, dar acasă tot acasă – oricât de murdară și obosită ar fi țara asta, tot aici mi-e inima. Cu Georgiana suntem împreună de șase ani, căsătoriți de trei. Ea e cu un an mai mică și lucrează la Help Net în Ploiești – o rețea de parafarmacii, vinde vitamine, suplimente, produse de îngrijire. Eu sunt șofer la o firmă de transport din Ploiești. Curse lungi, deseori plec de acasă câte o săptămână-două. Îmi place ce fac, dar uneori, când sunt singur pe șosea la 3 dimineața și plouă cu găleata, mă întreb dacă mai are rost. Trăiam decent. Nu în lux, dar nici nu duceam lipsă. Avem un apartament cu două camere în Ploiești, rată la bancă de 2.400 de lei pe lună – ipoteca pe apartament, că deh, la stat nu mai avem nicio șansă să primim ceva. Cumpărături de la Lidl și Kaufland, uneori ne permiteam o cină în oraș – o mămăligă cu brânză și smântână, ceva simplu, dar de suflet. O dată pe an mergeam la mare în Bulgaria sau Grecia, cât să simțim că trăim și noi, nu doar supraviețuim. Banii ajungeau să trăim liniștiți, fără să ne uităm mereu în portofel. Dar era un subiect care ne rodea pe dinăuntru de trei ani ca un vierme în măr: copilul. Analize, investigații, drumuri prin toată țara la specialiști. Până la București, până la Cluj, până la Iași – am umblat după medici ca după apă în deșert. Nimic. FIV-ul în România costă între 12.000 și 18.000 de lei pe ciclu. E mult, dar nu e ca în afară. Toamna trecută, în 2025, ne-am hotărât să încercăm. Primul ciclu – 14.500 de lei. N-a mers. Am plâns amândoi ca niște copii în parcarea spitalului. Dar Georgiana mi-a spus atunci: „Mai încercăm, Laurențiu. Nu mă las.
