Andrei Popescu — крутилось 2 дн, охват 2k

Andrei Popescu с 2026-02-19 · картинка · 🇷🇴 румынский
Кадр рекламы Andrei Popescu

Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.

крутилось дней 2
охват — число Facebook, только ЕС 2k
стран показа — словами Facebook 9
куда ведёт · кнопка «Download» dragonlotheartplay.website https://dragonlotheartplay.website/ оффер
показывается в странах 🇦🇹 AT 🇧🇪 BE 🇩🇪 DE 🇩🇰 DK 🇫🇷 FR 🇬🇧 GB 🇮🇪 IE 🇮🇹 IT 🇳🇱 NL

dragonlotheartplay.website

Sunt inginer mecanic din România… iar în Germania car mâncare cu bicicleta pentru 5 € pe oră. 😭💔 Cel mai dureros este atunci când fiul meu încetează să mai sune, pentru că „tata este mereu ocupat”. Mă numesc Andrei. Am 37 de ani. Sunt din România. Acum cinci ani am venit la Rotterdam (Olanda), apoi m-am mutat la Berlin. M-am gândit: „Cu diploma de inginer mecanic voi găsi o muncă normală, voi obține Blue Card, îmi voi aduce soția și fiul, ne vom construi o casă.” Realitatea a fost mai grea decât acasă. Diplomă de inginer mecanic, 9 ani de experiență într-o fabrică. Pentru a putea lucra ca inginer sau chiar Meister într-un service auto sau în producție, am nevoie de: Anerkennung + Meisterprüfung + germană nivel C1 + certificate TÜV. Totul costă între 6.000 și 12.000 € și durează 3–6 ani. Între timp trebuia să-mi întrețin familia. Așa am ajuns curier pe bicicletă / Lieferfahrer (livrare mâncare – Thuisbezorgd, Uber Eats, Deliveroo, Lieferando). 10–12 ore pe zi, ploaie, vânt, zăpadă, picioarele ard, spatele distrus de un rucsac de 20 kg. Venit net: 1.800–2.400 € pe lună (după taxe, chiria bicicletei, bonusuri de vreme). Chirie cameră într-un apartament comun: 700–950 €. După mâncare și transport rămân 400–600 €. În fiecare lună trimiteam soției 900–1.200 € – pentru școala fiului, mâncare, ratele la credit în România. Pentru mine – țigări și cafea. Fiul meu, Nikolaj, avea 5 ani când am plecat. Acum are 10. Mă suna: „Tati, când vii? Toți tații își iau copiii de la școală, iar tu nu ai fost aici de 5 ani.” Îi spuneam: „Curând, puiule. Tati muncește ca să ai o casă.” Și într-o zi m-a întrebat încet: „Tati… tu mai trăiești? Mama plânge când crede că nu o văd.” Am tăcut la telefon. Pentru că în fiecare seară intru într-o cameră pentru 5 oameni, îmi scot geaca udă, mă uit la poza fiului meu și mă gândesc: „Am plecat ca să-i ofer o viață mai bună și i-am oferit un tată pe care abia îl cunoaște.” Munca este un iad. Ploaie continuu, clienți care țipă „mai repede

вся сеть «Joins Dope» в библиотеке рекламы ↗
все объявления: рекламодатель Andrei Popescu →