Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
👉👉👉
2 ANI ÎN BERLIN — M-AM SĂTURAT Numele meu e Radu Popescu. Am 22 de ani, sunt din Timișoara. Doi ani. Doi ani de când am venit în Berlin. Am venit să studiez. Informatică, la Universitatea Tehnică. Visam să iau diploma, să găsesc un loc de muncă în Germania și să rămân aici. Atunci am cumpărat pur și simplu un bilet la FlixBus, mi-am făcut rucsacul și am plecat să mă înscriu la facultate. Ca sute de alți studenți care vin în Germania pentru educație. Credeam că o să fie greu, dar o să mă descurc. N-am mai scris niciodată postări de genul ăsta. Dar acum, probabil, merită. Acum? Sunt în anul trei. Și lucrez la DHL. Sortez colete, le livrez, 8–10 ore pe zi, 5–6 zile pe săptămână. Munca e okay, dar epuizantă. Mă trezesc la 5 dimineața, beau repede o cafea, urc pe bicicletă și plec spre depozit. 20 de minute prin ploaie. Sau prin frig. Sau prin zăpadă. Iarna în Berlin e un cer gri, un asfalt ud și un vânt care te pătrunde până la os. De ce lucrez? Contul blocat — banii pentru un an în avans. Sună ca mult, dar după chirie și mâncare rămân cam 300 de euro pe lună. Pentru toate. Pentru cărți, pentru transport, pentru viață. Nu ajunge. De asta am început să lucrez. La început 10 ore pe săptămână. Apoi 15. Acum 20. Uneori mai mult, dacă cineva cere să-l înlocuiesc. Studiile au de suferit. Absentez de la cursuri pentru că nu dorm suficient. Nu apuc să mă pregătesc pentru seminarii. Două examene le-am picat deja — ambele la aceeași materie. Încă o încercare și sunt exmatriculat. Știu asta. Dar ce să fac? Dacă nu muncesc — nu am bani să plătesc camera. Stau într-o WG în Neukölln. 4 băieți pe 80 de metri pătrați. Frigiderul e mereu plin cu mâncarea altora. Dușul mereu ocupat. Dar e ieftin — 480 de euro cu tot cu cheltuieli. E singurul loc pe care mi-l permit. Am avut un coleg de cameră, Pablo. E din Spania, venit prin Erasmus. Lui îi e mai ușor — are bursă, nu muncește. La început era okay — uneori găteam împreună, ne uitam la filme. Apoi a cunoscut o fată. Mai întâi disp
