Royal Olympus
‼️ „Domnule Popescu, aveți la dispoziție 72 de ore.” Încă îmi amintesc fiecare secundă din momentul în care viața mea era să se ducă complet pe apa sâmbetei. Mă numesc Andrei Popescu. Am 36 de ani și locuiesc în Popești-Leordeni, de lângă București, alături de soția mea, Elena. Ne-am mutat aproape de Capitală acum vreo 10 ani dintr-un orășel din județul Vaslui. Am împachetat tot ce aveam în vechiul nostru Logan, cu două valize și cu speranța că lucrurile vor merge spre bine. La început am luat orice de muncă — ture prin depozite, curățenie, livrări — doar ca să ne putem pune pe picioare. După trei ani de tras din greu, am prins un pic de teren stabil. Eu mi-am găsit un job bun ca tehnician de service pentru utilaje industriale, iar Elena lucra part-time în retail, la un Mega Image. Era o viață cinstită și liniștită. În weekenduri ne mai răsfățam cu o tură prin Dedeman, o comandă pe Tazz și un film pe Netflix. Toate utilitățile și abonamentele erau setate pe plată automată din contul meu de ING, fără să ne facem griji. Apoi, acum 7 ani, am făcut pasul cel mare: ne-am cumpărat o casă. O casă simplă, în înșiruit, aproape de intrarea în Popești, de vreo 120.000 €. Avansul nostru a fost minim, așa că rata lunară la ipotecă ajunsese pe la 3.800 de lei. Era strâns, dar ne descurcam. Până la începutul anului 2026. În ianuarie, compania la care lucram a anunțat disponibilizări masive. Am fost printre primii disponibilizați. Am intrat direct pe eJobs și BestJobs să-mi caut de lucru. Dar piața pentru tehnicieni era la pământ — majoritatea fabricilor mari își restrânseseră activitatea sau lucrau doar cu firme externe subcontractate. Am fost la interviu după interviu, dar mereu alegeau puști mai tineri. Am făcut și o reconversie profesională — am cheltuit ultimele economii pe un curs de calificare de două luni. Dar locurile de muncă erau și mai rare. În primele șase luni am trăit din ce ne mai rămăsese. Apoi banii s-au terminat de tot. Am anulat toate abonamentele și băgam b
