Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
Link către aplicație 👉
Mă numesc Mihai. Am 34 de ani. Sunt din Iași, România. Acum doi ani m-am mutat în Germania, în Frankfurt pe Main. Nu acel Frankfurt cu zgârie-nori și centre financiare, ci cartierele dormitor de la periferie: blocuri gri de prefabricate, kebap-uri ieftine, miros de canalizare de la Main și zgomotul continuu al autostrăzii A3. Am venit aici pentru că în România nu era de muncă. Acasă lucram în construcții, câștigam 2.500 de lei (cam 500 de euro). Pe internet citisem că în Germania constructorii câștigă 3.000 de euro pe lună. Părea un bilet spre o viață nouă. Mi-am lăsat în Iași mama, sora și fetița mea, Anna. Are 7 ani. I-am promis că le voi aduce când mă voi pune pe picioare. Dar realitatea s-a dovedit dură. Am găsit de lucru printr-un intermediar – un antreprenor german care plătea 18 euro pe oră. După taxe și deduceri, primeam în mână 2.200 de euro pe lună. Sună bine, dar chiria în Frankfurt este un coșmar. O cameră într-o locuință comună costa 750 de euro. Plus asigurarea de sănătate – 200, abonamentul de transport – 100, mâncarea – 300. Rămâneau cam 800 de euro. Dar cel mai rău era altceva. Angajatorul întârzia plățile. Primele două luni a plătit la timp, apoi a început să întârzie cu o săptămână, două. Mi-era teamă să mă plâng – nu știam limba, nu știam legile. Iar după șase luni, nici măcar nu a mai plătit integral. A dat jumătate din sumă, restul promițând «mai târziu». Am întrebat alți români – mi-au spus că este o schemă obișnuită și că fără germană și avocat nu ai nicio șansă. Am rămas fără bani, fără perspective, fără nicio șansă să mă întorc acasă. La muncă toți vorbeau turcește sau arabă. Pe mine mă puneau la treabă grea – să car cărămizi, să amestec beton, să sap șanțuri. Nimeni nu explica regulile de siguranță. Îmi era frică să întreb pentru că nu înțelegeam. Uneori nici măcar nu eram anunțat de schimbarea programului – ajungeam, iar porțile erau închise. Banii se evaporau. Am încetat să mai trimit bani acasă. Fetița plângea la telefon când îi
