Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
artifactspace.online
6 ani pe șantiere în Franța, cu spatele rupt și tot în datorii... ajunsese cuțitul la os. 🧱💔 Poza asta am făcut-o în prima mea zi pe șantier, lângă Lyon. Bocanci noi, cască împrumutată, vestă galbenă și un zâmbet prostesc pe față, de parcă viața abia începea. Eram atât de mândru de mine... Îmi ziceam: „Gata, Mihai, ai plecat din România, muncești câțiva ani, strângi bani, termini casa familiei și te întorci acasă cu fruntea sus.” Am plecat de lângă Suceava acum aproape 7 ani. La început nu știam nici franceză, nici regulile, nici cum se negociază aici. Știam doar să muncesc. Și am muncit. Am început cu saci de ciment, moloz, pereți sparți, rigips, gresie, faianță, zugrăveli. Tot ce prindeam. La început eram fericit și cu 80 de euro pe zi. Mi se părea că am prins lumea de coadă. Capcana “meseriașului pe cont propriu” 🛑 După câțiva ani mi-am zis că nu mai pot lucra toată viața pentru alții. Mi-am deschis auto-entrepreneur, mi-am luat scule, laser, mașină de tăiat gresie, bormașini, schelă, dubă veche. Totul pe datorie. Totul cu gândul că “se scoate din lucrări”. Dar realitatea m-a lovit repede. Clienții voiau ieftin. Patronii voiau repede. Materialele se scumpeau de la o săptămână la alta. Duba băga bani în reparații de parcă era fără fund. Pe hârtie suna bine: 4.000–5.000 de euro pe lună. Dar după taxe, chirie, motorină, scule rupte, materiale, amenzi și datorii... rămâneam cu firimituri. Munceam la casele altora, dar eu nu reușeam să pun bani nici pentru acoperișul casei familiei mele. Ziua cârtiței printre betoane 🐀 Deșteptarea la 5:00. La 6:30 eram deja pe șantier. Praf în nas, ciment pe mâini, spatele blocat, genunchii terminați. Urcam saci la etajul 4 fără lift. Tăiam gresie în frig. Stăteam în genunchi ore întregi până nu-mi mai simțeam picioarele. Mâncam un sandviș rece pe o găleată de lavabilă și mă uitam la pozele de acasă. Ai mei îmi scriau: „Mihai, nu te mai omorî cu munca.” Dar ce era să le spun? Că am 36 de ani și încă
