👉🏼
I-AM RĂSPUNS UNUI BĂRBAT LA UN MESAJ, IAR EL S-A DOVEDIT A FI UN DEȚINUT CARE M-A ÎNȘELAT ȘI M-A FĂCUT SĂ-MI PIERD APARTAMENTUL. Da, ați citit bine. Se întâmplă și astfel de lucruri… Mă numesc Mara Istrate, am 42 de ani. M-am născut și am crescut în București și lucrez ca administrator la o clinică stomatologică. Am un băiat de unsprezece ani, Tudor, și o mamă în vârstă, căreia îi este deja greu să se deplaseze fără ajutor. Tatăl lui Tudor a dispărut când a aflat că sunt însărcinată. Așa că, timp de mulți ani, eu am fost omul care trebuia să țină întreaga familie pe linia de plutire. Locuiam într-un apartament cu trei camere din Titan, rămas moștenire de la bunicii mei. Munciseră ani întregi pentru locuința aceea și o lăsaseră pe numele meu, fiind nepoata cea mai mare. Bunica repeta mereu: — Mara e cu capul pe umeri. Ea o să păstreze casa pentru familie. Dacă ar fi știut ce aveam să fac într-o zi cu acea casă… Totul a început acum doi ani, cu un mesaj obișnuit pe Facebook. Un bărbat pe care nu-l cunoșteam mi-a scris că mă observase în comentariile unei cunoștințe comune. Apoi a adăugat că sunt foarte frumoasă, dar că am „ochii prea triști”. Îl chema Vlad Neagu. La început nu aveam de gând să-i răspund. Dar a continuat să-mi scrie într-un mod relaxat, cu umor și fără să fie obraznic. Din vorbă în vorbă, am ajuns să discutăm în fiecare zi. Mă întreba despre Tudor, se interesa de sănătatea mamei și mă încuraja când eram obosită după serviciu. După atâția ani în care rezolvasem totul singură, cineva îmi spunea în sfârșit: — Nu trebuie să fii mereu puternică. Într-o zi voi fi lângă tine și voi prelua și eu o parte dintre griji. Probabil că exact asta îmi doream să aud. A trecut o lună, apoi încă una, dar Vlad amâna mereu întâlnirea. Spunea că lucrează pe șantiere în Germania și că vine foarte rar în România. Apelurile video se anulau constant: ba nu avea internet, ba regulile de pe șantier erau foarte stricte, ba își lăsase telefonul în baraca muncitorilor.
