Кадр выше наш. Полное медиа с Facebook запрошено — подставим его сюда, как только приедет.
Official app Selly Games
Selly — dacă citești asta, du-te și fe-te! 😠🖕 Salutare tuturor, sunt Elena. Am 31 de ani, lucrez la casa de marcat într-un hipermarket din Constanța și îmi cresc singură fetița, pe Mia. Are opt ani. Nu am nimic al meu. Fără părinți cu bani, fără partener cu care să împart cheltuielile. Doar eu. Chiria e 2.600 de lei pe lună pentru un apartament cu două camere în care e un frig de crăpau pietrele iarna asta, iar din salariul meu de la magazin, asta înseamnă mai mult de jumătate din tot ce câștig înainte să apuc să cumpăr măcar o pâine sau ceva de mâncare pentru casă. În ultima vreme, pur și simplu mă distrugea psihic. Bag ture de dimineață și ture de noapte, scanez mii de produse pe zi, stau zece ore în picioare pe ciment, suport nervii tuturor clienților și mă întorc acasă atât de dărâmată că abia pot să-mi dau ghetele jos din picioare. Și e mijlocul iernii acum, crivățul ăla crunt din Constanța care îți intră până în oase, iar când a venit factura la căldură și gaze, mi s-a făcut efectiv rău când am văzut-o. În unele seri, după ce Mia adormea, mă așezam la masa din bucătărie și plângeam în șoaptă. În liniște, ca să nu mă audă. Tot ce mi-am dorit vreodată a fost să nu mai număr fiecare leuț. Să nu mai simt panica aia în piept de fiecare dată când POS-ul de la magazin stă o secundă în plus până să aprobe plata. Picătura care a umplut paharul a fost o chestie măruntă. Mia a venit de la școală și m-a întrebat dacă poate să meargă și ea la cursurile de dans de vineri, pentru că merg toate colegele ei. 240 de lei pe lună. Și a trebuit să-i spun nu. I-am zis că poate luna viitoare, iar ea a spus doar „bine, mami” cu un glăsor stins și s-a dus în camera ei. În seara aia am izbucnit de-a binelea. Bareta de la ghetele ei de iarnă era prinsă cu un elastic de păr, iar eu nu aveam nici măcar două sute cincizeci de lei să-i dau. Una dintre colegele mele de la case, Andreea, mi-a arătat ceva pe telefon în pauza de masă. Îmi zice: „Elena, cât o să te mai omori cu firea pentr
